Zbor spre veșnicie

    După ce m-am întors la Dumnezeu, am zburat din nou cu avionul. De data aceasta a fost diferit față de zborurile anterioare. Acum aveam pace în inimă și siguranța mântuirii. Nu-mi mai era teamă că avionul s-ar putea prăbuși.

I-am povestit această experiență unui frate, care m-a privit uimit. Bănuiam că i-a plăcut ce tocmai auzise. Dar m-a mustrat, spunându-mi:

— Cum poți fi atât de egoist? Ție îți este bine și ești împăcat cu Dumnezeu, dar ceilalți pasageri?

Cuvintele lui m-au pus pe gânduri.

   Deseori procedăm așa: ne bucurăm de felul în care Dumnezeu ne-a iertat și știm drumul spre veșnicie, dar nu îl arătăm și altora. „Avionul” în care suntem așezați confortabil poate fi familia, rudele, cercul de prieteni, colegii de muncă sau colegii de școală. Acest „avion” numit pământ se îndreaptă spre sfârșitul lui, iar noi stăm uneori nepăsători, fără să ne doară că oamenii din jur merg spre pierzare.

Să avem curajul să le spunem oamenilor despre vestea bună a Evangheliei atunci când avem ocazia.

„Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”(Evanghelia după Marcu 16:15-16)

    11.06. 2026